De ce o iubesc pe Beate Uhse
Cel mai vechi sexshop din Europa are probleme mari. Astăzi ar fi putut fi cel mai important lanţ de magazine de vise (erotice). Dar realitatea şi concurenţa dură au transformat marca Beate Uhse atît de puternic încît cu greu se mai pot recunoaşte intenţiile celei care a creat-o.Beate Uhse a fost, într-adevăr, o visătoare, o creatoare adevărată. După o carieră de pilot-acrobat (şi aici a făcut pionierat) a deschis primul sexshop din Europa. Se întîmpla în Germania postbelică. În 1951 „întreprinderea” cîştiga din vînzarea unor broşuri de „igienă conjugală” (Ehehygiene). Erau informaţii esenţiale despre metoda calendarului, despre contracepţie, despre cum să-ţi faci soţul fericit etc. – în fine, chestii pe care azi le găseşti în orice revistuţă dar care, pe atunci, încă nu femeilor de rînd.
Reacţiile însă nu au întîrziat să apară: asociaţia editorilor nu a vrut să admită editura la care şi-a publicat cărţile pe motiv de „reţineri etice”, un club de tenis n-a vrut s-o primească tot pe motiv de „reţineri la nivel de opinie publică”, poliţia a cercetat-o de mai multe ori pentru articolele publicitare pe care le-a comandat în ziare. De abia în 1996 – mult timp după apariţia altor magazine erotice în Germania şi în Europa – a deschis, la Berlin, Muzeul Erotic „Beate Uhse”. Pe trei etaje şi 2000 de m2. Peste 5000 de exponate despre sex şi istorie, despre istoria sexului: gravuri străvechi, stampe japoneze şi chinezeşti, cărţi orientale, vase de libaţie, statuete, jucării, fotografii, cîte şi mai cîte – era modul ei de a spune că toate „reţinerile etice” sînt un blabla. Desigur, între timp afacerea s-a dezvoltat (ateliere, cercetare pentru sextoys, porno, publicaţii etc.) şi minţile s-au mai destupat.
În 1999 – avea deja 80 de ani – încă mai pilota. Tot atunci a hotărît să-şi coteze firma la bursă. Afacerile cu vise erotice deveniseră o industrie iar Beate Uhse a rămas, pentru prima dată, în urmă: nu avea încredere în Internet, nu ştia că broşurile distribuite de ea, pe vremuri, circulau de-acum pe e-mail, nu avea habar că şi în SUA şi în Europa casetele video erau deja depăşite – că totul, inclusiv filmele porno – erau disponibile (aproape) gratuit, într-o cantitate greu de evaluat.
Aflu acum, din presa germană, că Beate Uhse S.A. a înregistrat pierderi de 12 milioane de euro anul trecut, că noul model corporatist nu i se potriveşte. Cele cîteva zeci de magazine nu mai vînd cum vindeau pe vremuri, iar canalul erotic Beate Uhse TV (în regim de televiziune cu program plătit) aduce pagube uriaşe. Într-o epocă a gratuităţii, calitatea devine tot mai greu de promovat: textilele made in China se vînd la preţ de nimic iar site-urile porno sînt doldora de filmuleţe proaste şi mai ales gratuite. Afacerea se duce de rîpă...
Păcat... Poate dacă ar fi rămas la nivel de butique exclusiv, un fel de mică întreprindere de familie, cu produse testate şi recomandate chiar de creatoare, alta i-ar fi fost soarta. Mă bucur că astăzi găsesc porno peste tot. Dar parcă îmi lipseşte vizionara, legendara, extraordinara Beate Uhse.
[surse foto: welt.de, beate-uhse.com]