Una dintre lecţiile de seducţie ale companiei de lenjerie intimă Aubade ar putea să fie intitulată „Cum să produci mai ieftin“. Marca elveţiană s-a hotărît anul trecut să-şi delocalizeze ultima întreprindere europeană din Franţa în Tunisia. Mutarea întregii producţii pe sol african are un scop clar: acolo mîna de lucru e multă şi ieftină, iar pentru textile nu-i nevoie de cine ştie ce calificare. Deocamdată, delocalizarea totală a fost amînată de justiţia franceză – dar afacerea e aproape sigură.

Tunisia a devenit în ultimii ani o adevărată uzină de lenjerie pentru Europa, înlocuind măcar parţial producţia din China, ţinută departe prin taxe pe motiv de dumpinc şi concurenţă neloială. Unu din şapte costume de baie produse în Tunisia ajung în magazinele europene. Economia slăbită a acestei ţări contează tot mai mult pe exportul acestor articole. În Tunisia există în jur de 230 de întreprinderi din domeniul lenjeriei, deservite de 20.000 de angajate. Salariul net al unei angajate nu depăşeşte 200 de euro lunar – şi presiunea companiilor care dau marca (şi revînd, mult mai scump) sutienelor made in Tunis menţine un nivel scăzut al salariilor. Cele mai multe dintre angajate nu îşi permit să cumpere produsele pe care le fabrică – şi asta chiar dacă o muncitoare trebuie să predea, în medie, cam 200 de articole pe zi. Cîţiva designeri şi fabricanţi tunisieni vor acum să inventeze propriile mărci şi speră să poată cuceri inclusiv pieţele europene. De pildă, directorul fabricii Intimo este inventatorul „burkini“ (bikini+burka). Între noi fie vorba, burkini (sau burquini) s-a inventat cu ani în urmă în Liban, dar probabil că era nevoie de o marcă europeană (şi de bani) pentru ca invenţia să poată fi protejată de un brevet...

Oricum, ca să se poată dezvolta, compania trebuie să se lupte inclusiv pentru a cîştiga poziţii pe piaţa internă. Nu se luptă neapărat cu concurenţa, ci cu prejudecăţile. Clientela autohtonă e formată din femei măritate sau pe cale să se căsătorească. Bărbaţii nici nu se gîndesc să intre în magazinele acestor fabrici – necum să cumpere ceva. Cei mai temerari, care îndrăznesc să calce pragul, nu ştiu ce dimensiuni au sînii nevestelor – aşa că degeaba vin. Păcat.

Apropo: poate că prin dezvoltarea economiei şi, de-acum (să sperăm) şi cu democraţia or să apară premisele unei revoluţii sexuale în statele cu tradiţie islamică. Eh? Ce ziceţi?

[surse: Tribune des Droits Humains ÅŸi Afrik.com]

Comments (0)
Scrieti comentariu
Your Contact Details:
Comentarii:
Security
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.