Cantitatea...
Madamina, il catalogo è questo e probabil cea mai cunoscută arie din Don Giovanni (de Mozart, libret: Lorenzo Da Ponte). În scena 5 din Actul I, Leporello îi povesteşte Donnei Elvira cu cine arte de-a face. Şi-i oferă drept dovadă catalogul, lunga listă a cuceririlor lui stăpînului său, Don Giovanni:
În rolul lui Leporello e nimeni altul decît Ferruccio Furlanetto. Enjoy!
Madamina, il catalogo è questo
Delle belle che amò il padron mio;
un catalogo egli è che ho fatt’io;
Osservate, leggete con me.
In Italia seicento e quaranta;
In Alemagna duecento e trentuna;
Cento in Francia, in Turchia novantuna;
Ma in Ispagna son già mille e tre.
V’han fra queste contadine,
Cameriere, cittadine,
V’han contesse, baronesse,
Marchesane, principesse.
E v’han donne d’ogni grado,
D’ogni forma, d’ogni età.
Nella bionda egli ha l’usanza
Di lodar la gentilezza,
Nella bruna la costanza,
Nella bianca la dolcezza.
Vuol d’inverno la grassotta,
Vuol d’estate la magrotta;
È la grande maestosa,
La piccina è ognor vezzosa.
Delle vecchie fa conquista
Pel piacer di porle in lista;
Sua passion predominante
È la giovin principiante.
Non si picca — se sia ricca,
Se sia brutta, se sia bella;
Purché porti la gonnella,
Voi sapete quel che fa.
Kirkegaard semnalează (în Entweder/Oder) că cifra 1003 – adică numărul de femei seduse de Don Giovanni în Spania – e un semn că avem de-a face cu un avatar al lui Don Juan: legenda consemnează că şi acesta tot atîtea femei ar fi cucerit. Kirkegaard mai sugerează şi că 1003 fiind număr impar, catalogul lui Don Giovanni ar fi incomplet. Work in progress, cum s-ar spune. Aici trebuie căutată şi semnificaţia operei: faptul că eroul reuşeşte să se adreseze unor grupuri atît de mari şi de diverse de femei îl transformă într-un simbol al senzualităţii.