Complicitate cosy

Cred că s-a trecut mult prea uşor peste scena asta din „Poliţist, adjectiv”. Sigur, substanţa filmului e în altă parte, dar fără intensitatea şi suspansul acestui (pseudo)dialog, deznodămîntul ar fi fost mult mai trist, poate chiar absurd.
Ea îl cunoaşte ca pe-un cal breaz. Ştie şi cît îl duce capul, şi cît îl ţine ficatul. Îl iubeşte cu generozitate, chiar şi atunci cînd vine beat acasă şi uită să spele vasele.
El o admiră sincer şi decomplexat. Ştie că dintre ei doi, ea e cea cu inima mare şi mintea limpede. Şi i se supune demn şi recunoscător. Cînd nu au ce vorbi, comunică afectiv. Gesturi, priviri, tonalităţi. Foarte frumos, m-a impresionat pînă şi pe mine. Una dintre cele mai reuşite scene erotice din filmele noului val. Enjoy & replay
!
Temă de casă: comentaţi cu partenerul/partenera de viaţă melodia „Nu te părăsesc iubire”. Şi povestiţi-mi cum a fost.
Comments (2)
  • lubriq  - "o raţă care latră la lună..."
    Foarte frumos spus. Expresia asta chiar ar trebui memoraţă! Nu uitaţi că dialogul se mai întîmmplă şi dincolo de cuvinte. Comunicarea se mai întîmplă şi din tăceri. Da, e stupid; da, vorbesc despre nimicuri, despre aberaţii, despre cai verzi pe pereţi. Naturalismul e frumos chiar şi atunci cînd devine metaforic.
  • Béranger  - Vai, ce futere de nervi...
    ...scena asta! OK, sunt eu astăzi cu curul în sus, dar m-a călcat pe nervi scena asta! Uite de-aia nu mă uit eu la filme româneşti. Au atâta credibilitate cât o raţă care latră la lună.
Scrieti comentariu
Your Contact Details:
Comentarii:
Security
Va rog sa introduceti codul anti-spam pe care il puteti citi in imagine.