Erosfera

Se pare că l-am excitat în special pe un culturist tatuat pe sfîrcuri şi cine mai ştie pe unde. Se holbează tîmp la mine, aşa cum leul se uită la un mieluşel, dar înainte să sară la gîtul meu apare Sebastian, mă apucă de mîini, şi le pune pe umeri, şi începe să danseze. Mîinile lui încep imediat programul de talie-piept-fund.
– Ia mîinile.
Rîde.
– E carnaval.
– Ăsta nu-i un motiv să ne luăm la bătaie, nu?
Rîde din nou, dar măcar mîinile i se opresc pe turul pantalonilor.
– Îţi place aici, la noi?
– E cald şi bine. Ia-ţi mîinile! Mai rîde odată, dar îmi dă drumul. În acelaşi moment începe un tehno-remix după Barbara Streisand, şi toţi sar în sus. Cincizeci de tipi îmbrăcaţi prost sau de abia îmbrăcaţi urlă People who need people. Cred că nici la Omega Beach n-a fost mai tare.
Cînd se pune de următoarele polci mă retrag rapid într-un colţ, lîngă geam, unde aerul e ceva mai oxigenat. Carnaval, polci, bărbaţi dezbrăcaţi – nimic din toate astea nu mă încîntă neapărat, dar oricît de beţi, drogaţi sau excitaţi ar fi ăştia, nu simt nici cea mai vagă urmă de agresiune, nici măcar la tipii îmbrăcaţi în jachete de piele. Ăsta e unul dintre lucrurile care-mi plac la poponari, dar pe care chiar nu le pricep: unde-şi bagă ăştia agresivitatea? Ok, hai că nu trebuie să fim chiar atât de precişi... Nu cred că are vreo legătură cu sexul. Dacă sexul te face într-adevăr mai calm, atunci şi heterosexualii ar trebui să fie calmi, căci şi ei au parte de sex. Asta, dacă nu sînt într-o relaţie stabilă, de lungă durată. Hm. Asta să fie? Oare promiscuitatea te calmează automat? Sau dacă faci sex cu un tip te calmezi alfel decît cu o femeie? Poate că n-ar trebui să-mi pun această problemă la o petrecere de poponari. Cu atît mai puţin n-ar trebui s-o fac, cu cît karma mea e sub influenţa abstinenţei sexuale. Ursuleţul sado-maso al Monei şi-a îngropat limba adînc în gura şeicului şi i-a cuprins cu labele bustul subţire. Se uită la mine ca la o prospătură în duşul de la pîrnaie.
Ajutor!

Michel Birbaeck